Trebuie să recunosc că din când în când mai arunc câte o privire peste blogurile petruvodiste, bloguri care îmi „oferă” de fiecare dată când le citesc, otravă sufletească. Printre blogurile renumite care fac furori se numără şi blogul ereticului Dan Ion Sile, supranumit şi iubitorul de stilişti şi cipistul apocaliptic.
Într-un recent articol numit: „Poziţia mea eclesiologică”, apologetul stilisto-cipisto-apocaliptic Dan Ion Sile, îşi apără aşa zisa ortodoxie (care numai ortodoxie nu e), răspunzând celor zise de mine ca un petruvodist autentic: adică prin minciună.
Când am văzut respectivul articol, mi-am zis să nu îi răspund „ca după gard”, dar m-am gândit la săracii oameni care se duc la Petru Vodă ca să „dea un acatist” pentru cununie, blesteme şi noroc la loto şi la săracii tineri care îşi pierd timpul la conferinţele de doi lei ale „corifeului” teologiei româneşti, Dan Ion Sile.
Ce am putut să observăm din articolul respectivului domn?
Domnul Dan Ion Sile reia apologia referitoare la calendarul stilist, afirmând că se bazează pe scrierile Sfinţilor Părinţi. Îmi poate răspunde şi mie domnul cipist-apocaliptic, care Sfânt Părinte sau care canon al vre unui Sinod Ecumenic spune că echinocţiu după care se calculează data paştilor cade pe 4 aprilie???? Subliniez această dată de 4 aprilie. Din câte ştiu eu, echinocţiul s-a luat ca reper în calcularea paştilor, însă nimeni nu a menţionat că acesta trebuie „serbat” pe 4 aprilie?
Domnule Dan Ion Sile,
Trăiţi cumva în cosmos sau pe vreo planetă înapoiată?
Biserica se supune legilor naturii pentru că este pe pământ. Dacă unii sfinţi părinţi nu au ştiut poate că la un moment dat cineva îşi va da seama că calendarul iulian are câteva scăpări (sau poate chiar ei nu au stiut că calendarul iulian are mici scăpări), asta nu înseamnă că calendarul iulian îndreptat este eretic. Dacă sfinţii părinţi nu au ştiut că poate exista un mijloc de transport care se poate deplasa cu 800 de km pe oră, asta nu înseamnă că avionul este eretic sau de la diavol.
Îmi daţi impresia că nu trăiţi în real domnule cipist!
În ceea ce îl priveşte pe Emilian de la Runc, luati şi dumneavoastra o carte de Sectologie şi vedeti ce scrie acolo despre el înainte să le luati apărarea. Dacă înlocuirea Mântuitorului Hristos cu o altă persoană, va sună a ceva ortodox, înseamnă că e grav.
În ceea ce îi priveşte pe catolici. Nu vreau să fiu catalogat drept un apologet al catolicilor. Nu afirm că credinţa lor este cea adevarată. Dar ce vă veţi face domnule Dan Ion Sile, dacă pe lumea cealaltă vă va face de acolo de Sus cu mâna un catolic?
Catalogaţi catolicii drept eretici, spunând că numai cine are comuniune la potir cu noi nu este eretic. Avem cumva comuniune cu stiliştii pe care îi apăraţi? Avem cumva comuniune cu pseudoierarhia de la Milano cu care Guru Justin a avut un fructuos dialog? Să vă reamintesc în duhul celor scrise aici că există două canoane 45-46 Apostolice care prevăd caterisirea pentru ceea ce a făcut Guru Justin? Să înţeleg că dacă mă îmbrac în episcop şi mă duc la Petru Vodă, Guru va trage clopotul şi pentru mine aşa cum a făcut lui Oly Pop Bindiu?
Articolele dumneavoastră referitoare la venirea iminentă a apocalipsei vă plasează în galeria nebunilor care au speriat lumea până acum, galerie din care mai fac parte şi Charles Taze Russel (întemeietorul Iehovismului) şi Joseph Smith (întemeietorul sectei mormone).
Dacă vreţi să vă situaţi în continuare în afara ortodoxiei adevărate, duceţi-vă dragi creştini în continuare la Petru Vodă să vă descânte părintele Guru şi să vă facă Sf. Maslu la miezul nopţii (ora respectivă este o aberaţie pentru Sf. Maslu), să vă citească acatistul pentru morţi, să vă reboteze ca să fugă farmecele de voi, să vă citească viitorul şi să vă umple sufletul de otravă anticlericală.
Dumneavoastră, Domnule Dan Ion Sile,
Nu pot să vă urez decât spor în afacerea cu cărţi pe care aţi început-o. Sper ca plebea să vă cumpere aberaţiile, ca astfel să aveţi şi dumneavoastră din ce trăi, deşi în perioada asta de criză numai de cărţi eretice nu îi arde lumii.
P.S. : Dacă consideraţi că Danion Vasile este una şi aceeaşi persoană cu Dan Ion Sile, este numai şi numai problema dumneavoastră. Acesta este un blog cu păreri personale, unde asemănarea numelor este pur întâmplătoare.
P.S. 2: Mai schimbaţi şi dumneavoastră puloverele alea caraghioase cu care apăreţi în poze atunci când nu sunteţi îmbrăcat în ipodiacon la Mănăstirea Petru Vodă.
sâmbătă, 26 septembrie 2009
marți, 11 august 2009
Cum infectează derbedeii de la Petru Vodă minţile plebei iubitoare de farmece – episodul 1 – impostorul Ioan Şişmagolan
Astăzi vom începe serialul numit: Cum infectează derbedeii de la Petru Vodă minţile plebei iubitoare de farmece?
În episodul 1 ne vom ocupa de problema "părinţilor" de la Petru Vodă, cu precădere de „părintele” Ioan Şişmagolan, numărul 2 în mănăstire după Guru Justin. „Părintele” Ioan Şişmagolan are Schima Mare sau Îngerescul chip.
Ce înseamnă acest lucru?
Schima Mare luată de un monah presupune ruperea acestuia de lume şi plecarea lui în pustie. „Fratele” Şişmagolan s-a rupt într-atât de mult de lume încât a devenit un al doilea Adrian Păunescu cu al său Cenaclu Flacăra. Conferinţele megalomanice în care sunt discutate probleme foarte actuale precum: scăparea de farmece şi blesteme şi implantarea de CIP-CIRIP-uri în cap, adună o mulţime de oameni orbiţi de prostia acestui domn. Mai mult, „fratele” impostor Şişmagolan este şi un foarte bun blogger. Observăm din poza de mai jos ce „asemănare” izbitoare este între ocupaţiile lui Şişmagolan şi nevoinţele cuvioşilor autentici, unii trecuţi în rândul sfinţilor pentru viaţa lor curată.
Zi-ne şi nouă „părinte” Şişmagolan:
După asumarea „ciberneticului chip”, ai mai multă inspiraţie atunci când pui la cale atacuri nesimţite la adresa ierarhiei şi a Patriarhului României?
La ce drăcovenii te uitai „părinte” acolo pe laptop, aşa de concentrat? Laptopul ca şi paşaportul biometric sunt armele satanei (cum spunea Guru Justin) aşa că aruncă-le pe foc imediat!
Între mine şi matale, fie vorba: Din ce bani ţi-ai luat laptopul? Din banii pe care îi primeşti din mâinile acelor oameni care vin cu maşina la sfinţit la mănăstire, pe motivul că preotul lor din parohie nu are har sau din banii pe care îi primeşti din mâinile acelora care cumpără cărţi sectante şi reviste dubioase -(P)Rost – de la pangarul mănăstirii?
Voi fi sigur blamat cu replica: „Ci ai măi băietii cu părinţălul nostru? Ci dacî ari lieptop? Ci ti interiseazî pi tini la ci si uitî părinţălul pi lieptop? Dacî ni disleagî di bliestemii şi di farmicii şi dacî ne ghiceştii viitorul e un părinţăl vriednic!”
Zilele trecute a venit cineva din vizită de la Petru Vodă şi mi-a zis: Măi, să vezi ce predică „duhovnicească” a ţinut părintele Şişmagolan! Ne-a zis că Patriarhul României e eretic, că nu trebuie să ascultăm de ierarhie, că trebuie să citim în fiecare zi Acatistul pentru morţi (între noi fie vorba, o inovaţie petruvodistă, pe cât de aberantă, pe atât de ocultă), că trebuie să mergem la guru care să ne ghicească în cafea, că trebuie să ne uităm la emisiuni de tipul REMEMBER MICHAEL JACKSON şi nu la TRINITAS TV, că trebuie permanent să citim LIBERTATEA şi nu ZIARUL LUMINA, că este de modă veche ca schimonahii să mai stea în peşteră în rugăciune, ci că noul trend este ca aceştia să aibă laptop cu internet wireless ca „preacuvioşia” sa.
M-am „bucurat” să aud că la Petru Vodă se „respectă” cu stricteţe canoanele şi că părinţii de acolo se „străduiesc” să aibă o viaţă cât mai duhovnicească prin: blogging, piraterie pe internet, distribuire de materiale sectante, îndemn la ură şi cel mai grav, închinare la mamona – neascultarea de ierarhie.
joi, 6 august 2009
Afacerea "Ilarion Argatu" - între ocultism, spiritism şi falsă sfinţenie
„Ce stii tu mai băiatule despre sfinţenie? Tu nu ştii că „sfântul” Ilarion Argatu este tămăduitor de farmece?” Acestea au fost cuvintele cu care am fost întâmpinat acum ceva timp în biserica satului Boroaia, de către o femeie în vârstă pe care am întrebat-o ale cui sunt oasele din chivotul aşezat la intrarea în biserică.
Nu contest viaţa pe care a avut-o Ilarion Argatu, deşi mai tot timpul a căutat să le facă pe plac obsedaţilor de farmece, blesteme şi exorcisme. Ceea ce mă frapează este felul în care unii oameni au înţeles să facă o afacere, expunând oase necanonizate pentru plebea care trece pe acolo şi care nu stă să analizaze că ceea ce este acolo nu este decât o excrocherie.
Totul a început atunci când în mintea fiului său, Alexandru Argatu a încolţit ideea de a face o afacere din publicitatea excesivă făcută oaselor tatălui său, oase pe care le-a deshumat în grabă, după împlinirea a şapte ani de la trecerea la Domnul. Cărţile apărute la editura fantomă „Mila creştină” au văzut tiparul tot în cadrul afacerii „Ilarion Argatu”.
Trupul lui Ilarion Argatu a rămas descoperit până în momentul în care Alexandru Argatu şi-a dat seama că trupul putrezit al tatălui său provoacă frică şi naşte dubii prin modul în care arată.
Aşa că, o parte din banii câştigaţi în afacere au fost reinvestiţi într-o raclă asemănătoare cu cea a sfinţilor autentici. Mare mi-a fost mirarea să văd că Ilarion Argatu este deja zugrăvit în icoană şi că poartă în raclă mitră, engolpion, iar mâinile şi picioarele lui sunt aurite.
Nu putem să punem la îndoială deci, calitatea de mare afacerist a lui Alexandru Argatu, dat fiind faptul că banii câştigaţi din afacere sunt reinvestiţi în racle, engolpioane, icoane şi mitre toate pentru trupul tatălui său decedat, pentru ca trupul acestuia să nu mai stârnească dubii şi pentru ca oamenii să vină buluc la noul „sfânt”.
Tomos de canonizare din partea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nu există şi sunt sigur că în opinia lui Alexandru Argatu nici nu e nevoie de aşa ceva. Suntem o societate emancipată, în care marii guru îndeamnă lumea să nu mai asculte de ierarhie, aşa că nu trebuie să ne mire peste câţiva ani o posibilă afirmaţie a urmaşilor acelora care se simt permanent fugăriţi de farmece şi văd în aceşti guru nişte neovrăjitori: „Dacă eu consider că sticla de Coca Cola este sfântă şi izbăvitoare de farmece, mă poate opri un episcop să mă închin ei şi să îi fac eventual şi un acatist?”
Merită să amintesc şi de faptul că însemnările şi meditaţiile lui Ilarion Argatu, culese de fiul său conţin şi o serie de îndemnuri oculte.
Astfel în cartea Răspunsuri duhovniceşti ale Părintelui Ilarion Argatu la întrebările credincioşilor (Ed. Mila creştină, 2006), se vorbeşte despre deschiderea Sfintei Cărţi, care „se face numai după trei zile de post negru. Stai în genunchi, te închini, săruţi Sfânta Evanghelie şi spui: «Doamne arată-mi mie păcătoasa…» (spui dorinţa pe care o ai), apoi te rogi de preot, după ce ai deschis cartea şi ai auzit ce ţi-a căzut să-ţi spună ce trebuie să faci, după citirea Evangheliei, la care ai deschis. Nu o tălmăceşti singur, ca nu ai darul acesta, oricât de înţelept ai fi sau ai crede că eşti.”
Dacă cei care practică aşa ceva susţin că fac parte dintr-o Biserică Ortodoxă, îi anunţ că se înşeală. Asemenea practici sunt de domeniul magiei oculte şi a spiritismului care, se pare, sunt din ce în ce mai prezente în minţile plebei care cere de la Dumnezeu: dezlegare de farmece, dezlegare de blesteme, dezlegare de cununie şi de ce nu dezlegare la minte. Atât îţi trebuie, preot fiind, să aminteşti ceva de canoane sau reguli bisericeşti. Eşti imediat „lovit” de credincioşi cu ignoranţă în cel mai fericit caz. Acelea nu mai sunt la modă, pentru că ele nu pot oferi dezlegare de farmece şi dezlegare de cununii.
În final, nu dorim preotului Alexandru Argatu decât „spor” în afacerea începută şi sperăm ca aceasta să nu fie afectată de criza economică mondială. "Salutăm" de asemenea, apariţia unei noi lucrări a lui Alexandru Argatu, lucrare a cărei copertă o redăm mai jos.
Nu contest viaţa pe care a avut-o Ilarion Argatu, deşi mai tot timpul a căutat să le facă pe plac obsedaţilor de farmece, blesteme şi exorcisme. Ceea ce mă frapează este felul în care unii oameni au înţeles să facă o afacere, expunând oase necanonizate pentru plebea care trece pe acolo şi care nu stă să analizaze că ceea ce este acolo nu este decât o excrocherie.
Totul a început atunci când în mintea fiului său, Alexandru Argatu a încolţit ideea de a face o afacere din publicitatea excesivă făcută oaselor tatălui său, oase pe care le-a deshumat în grabă, după împlinirea a şapte ani de la trecerea la Domnul. Cărţile apărute la editura fantomă „Mila creştină” au văzut tiparul tot în cadrul afacerii „Ilarion Argatu”.
Trupul lui Ilarion Argatu a rămas descoperit până în momentul în care Alexandru Argatu şi-a dat seama că trupul putrezit al tatălui său provoacă frică şi naşte dubii prin modul în care arată.
Aşa că, o parte din banii câştigaţi în afacere au fost reinvestiţi într-o raclă asemănătoare cu cea a sfinţilor autentici. Mare mi-a fost mirarea să văd că Ilarion Argatu este deja zugrăvit în icoană şi că poartă în raclă mitră, engolpion, iar mâinile şi picioarele lui sunt aurite.
Nu putem să punem la îndoială deci, calitatea de mare afacerist a lui Alexandru Argatu, dat fiind faptul că banii câştigaţi din afacere sunt reinvestiţi în racle, engolpioane, icoane şi mitre toate pentru trupul tatălui său decedat, pentru ca trupul acestuia să nu mai stârnească dubii şi pentru ca oamenii să vină buluc la noul „sfânt”.
Tomos de canonizare din partea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nu există şi sunt sigur că în opinia lui Alexandru Argatu nici nu e nevoie de aşa ceva. Suntem o societate emancipată, în care marii guru îndeamnă lumea să nu mai asculte de ierarhie, aşa că nu trebuie să ne mire peste câţiva ani o posibilă afirmaţie a urmaşilor acelora care se simt permanent fugăriţi de farmece şi văd în aceşti guru nişte neovrăjitori: „Dacă eu consider că sticla de Coca Cola este sfântă şi izbăvitoare de farmece, mă poate opri un episcop să mă închin ei şi să îi fac eventual şi un acatist?”
Merită să amintesc şi de faptul că însemnările şi meditaţiile lui Ilarion Argatu, culese de fiul său conţin şi o serie de îndemnuri oculte.
Astfel în cartea Răspunsuri duhovniceşti ale Părintelui Ilarion Argatu la întrebările credincioşilor (Ed. Mila creştină, 2006), se vorbeşte despre deschiderea Sfintei Cărţi, care „se face numai după trei zile de post negru. Stai în genunchi, te închini, săruţi Sfânta Evanghelie şi spui: «Doamne arată-mi mie păcătoasa…» (spui dorinţa pe care o ai), apoi te rogi de preot, după ce ai deschis cartea şi ai auzit ce ţi-a căzut să-ţi spună ce trebuie să faci, după citirea Evangheliei, la care ai deschis. Nu o tălmăceşti singur, ca nu ai darul acesta, oricât de înţelept ai fi sau ai crede că eşti.”
Dacă cei care practică aşa ceva susţin că fac parte dintr-o Biserică Ortodoxă, îi anunţ că se înşeală. Asemenea practici sunt de domeniul magiei oculte şi a spiritismului care, se pare, sunt din ce în ce mai prezente în minţile plebei care cere de la Dumnezeu: dezlegare de farmece, dezlegare de blesteme, dezlegare de cununie şi de ce nu dezlegare la minte. Atât îţi trebuie, preot fiind, să aminteşti ceva de canoane sau reguli bisericeşti. Eşti imediat „lovit” de credincioşi cu ignoranţă în cel mai fericit caz. Acelea nu mai sunt la modă, pentru că ele nu pot oferi dezlegare de farmece şi dezlegare de cununii.
În final, nu dorim preotului Alexandru Argatu decât „spor” în afacerea începută şi sperăm ca aceasta să nu fie afectată de criza economică mondială. "Salutăm" de asemenea, apariţia unei noi lucrări a lui Alexandru Argatu, lucrare a cărei copertă o redăm mai jos.
duminică, 24 mai 2009
În ce crede Claudiu Mai Tarziu?
Apărut pe scena publică românească precum un nou „Mesia” al ziaristicii, Claudiu Mai Târziu, viitorul ziarist de la Radio Europa Liberă, „Ziua”, „Evenimentul zilei”, „Cotidianul”, „Jurnalul Naţional”, „Gardianul” şi prezident a numeroase comitete şi comiţii legionare, a fost depozitarul unor mari speranţe..... ucise din fașă.
Susţinut de către noii legionari şi de către mari eretici, precum Guru Justin, Dan Ion Sile, Dan Păduche, Răzvan din Codru, Antiteu Bălan, proaspătul ziarist Claudiu Mai Târziu promitea să aducă un suflu nou în presa românească, fără însă a atenta la bunul simţ şi fără să părăsească credinţa ortodoxă. După aproape 20 de ani de la debutul său ziaristic, Claudiu Mai Târziu (sau Întârziatul, cum preferă să i se spună) riscă să fie mare dezamăgire. Acţiunile sale din ultima vreme şi mai ales postarea de astăzi de pe ereticul său blog, m-au făcut să îmi pun întrebarea din titlu.
Şi, după faptele sale, constat că, domnul Cladiu Mai Târziu crede în:
- puterea banului, pe care se străduieşte să-l scoată din revistele legionare şi „slabe” calitativ pe care le scoate, prin compromisuri cu Noua Dreaptă şi prin tot felul de învârteli;
- calendarul eretic pe stil vechi, pe care se străduieşte să îl impună în rândul prostimii care îi citeşte porcăriile (acest lucru îl face împreună cu bunul său amic, Dan Ion Sile care îşi publică la rându-i pe blog principiile stiliste idioate);
- comuniunea cu ereticii şi cu falşii arhierei (puteţi citi postările mele anterioare despre vizita la Petru Vodă a falsului arhiereu Olivian Pop Bindiu şi primirea acestuia cu fast arhieresc de către ereticul Guru Justin);
- comuniunea cu membrii MISA (majoritatea „monahilor” de la Petru Vodă sunt foşti sau actuali membrii MISA);
- falşii vestitori ai Apocalipsei (adeziunea la învăţăturile lui Dan Ion Sile);
- rebotezare (practică nouă adoptată de Guru Justin care îi rebotează pe cei ce vin la el pentru a-i scăpa de vrăji, devenind astfel o nouă Mama Omida);
- bigotism – care nu poate fi credinţă ortodoxă autentică;
- botulism (practica pur românească de „a pune botul” la ceea ce zice Nostradamusul ortodoxiei româneşti – Guru Justin);
- sfinţenia oaselor necanonizate (cele de genul oaselor putrezite ale lui Ilarion Argatu de la Boroaia);
- principii neo – protestante potrivit cărora Biserica nu are nevoie de ierarhie, fiecare creştin având „preoţie universală”;
- necesitatea aggiornamento-ului BOR cu sacrificarea învăţăturii de credinţă (vezi cazul atît de grăitor al vizitei lui Olivian Pop Bindiu la Petru Vodă cât şi introducerea în conştiinţa credincioşilor a unor practici oculte – clar – vederea sau vederea înainte);
Şi lista ar putea continua.
Acum, în ce nu crede Claudiu Mai Târziu?
În opinia mea, Claudiu Mai Târziu nu crede în:
- Dumnezeu – toate punctele enumerate mai sus nu pot coexista cu credinţa în Dumnezeu
- libertatea de expresie – consideră că cineva nu poate avea părere proprie, părerea sa având caracter de dogmă. De asemenea îngrădeşte dreptul cuiva de a purta un oarecare nume (puteţi citi postările lui în care mă denigra pentru că port numele Claudiu Devreme şi pentru faptul că am păreri personale)
- rolul preoţilor în Biserică. A fondat un For Ortodox Român, fantomă, fără niciun fel de binecuvântare arhierească şi luptă pentru laicizarea Bisericii. În cadrul acestui „for”, pantalonarii au tot felul de întâlniri dubioase care aduc mai mult a vechile întâlniri de partid.
Apropo, vreau să vă menţionez că nu am niciun amestec cu niciun preot de la vreo Facultate de Teologie din ţară. Iar dacă dumneavoastră vă mai credeţi încă în perioada comunistă ca să demaraţi anchete pe marginea unor păreri personale, este destul de grav. Parcă dumneavoastră mai acum câteva luni desconsideraţi pe turnătorii la Securitate. Suntem o societate liberă în care aşa cum dumneavoastră aveţi dreptul să îl discreditaţi pe Patriarhul României aşa am şi eu dreptul să vă discreditez pe dumneavoastră sau pe Justin Pârvu, pe care sincer îl consider jalnic. Dacă şi după ce a primit un eretic în mănăstire încă îl mai simpatizaţi, înseamnă că ori nu ştiţi în ce credeţi, ori sunteţi pus de cineva ca să faceţi asta.
Vă sugerez să postaţi pe blogul dumneavoastră o părere teologică despre vizita falsului arhiereu Olivian Pop Bindiu la Petru Vodă şi să îi cereţi lui Justin să dea o dezminţire „ca la carte”, nu jalnică precum cea de acum câteva zile. În duhul acelei întâlniri şi ca un om duhovnicesc ce doriţi să fiţi, puteţi să meditaţi la cuvintele Sfântului Apostol Pavel, care zice: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune” (I Cor 15, 33). Merită să amintim şi vorba din popor: „Spune-mi cu cine te întâlneşti ca să spun cine eşti....”
Îmi puteţi spune domnule Claudiu Mai Târziu de ce monahul Marcu pe care îl cunoaşteţi bine a murit la Mănăstirea Stihăstria şi nu la Petru Vodă şi de ce părintele Ştefan Marcu pe care, de asemenea , îl cunoaşteţi nu a vrut să pună piciorul în această mănăstire?
Spuneţi şi domnului Ciprian Mega cu care corespondaţi intens, spre „binele” Bisericii, că Părintele Gabor de la Bucureşti nu este cel care mi-a dat înregistrarea. Dacă are memoria aşa scurtă, domnul Mega, îi aduc aminte că materialul a fost difuzat pe National TV şi că scoaterea unei sigle de televiziune dintr-un filmuleţ sau poză nu este un lucru imposibil de făcut.
Dacă tot vă daţi cu presupusul despre anumite persoane pentru faptul că ar sta în spatele acestui blog, îmi daţi voie să îmi dau şi eu cu presupusul, şi, în spiritul libertăţii de exprimare, să afirm că faceţi parte dintr-o organizaţie care doreşte distrugerea Bisericii?
Nu vă simţiţi bine când alticineva are alte păreri decât ale dumneavoastră?
Nu vă simţiţi bine cănd cineva vă ia în râs munca pe care susţineţi că o faceţi cu profesionalism?
V-aţi simţi confortabil ştiind că cineva ar împărţii vederi cu imaginea dumeavoastră schimonosită? (Poate ne puteți spune cine a confecționat, imprimat și expediat prin poștă fotografia caricturizată a Prea Fericitului. Cunoaștem echipa și tipografia, dar și membrii grupului care au lucrat la aceasta. Numele lor cunoscute nouă pot fi pomenite la toate rugăciunile în public, inclusiv la Sf. Liturghie la Petru Vodă în momentul în care sunt atinse necanonic cu Sf. Potir capetele celor care le-au expediat prin poștă.)
V-aţi simţi confortabil ştiind că vă daţi de ceasul morţii ca să vă faceţi munca cum trebuie, iar cineva la celălalt capăt al ţării mătură pe jos cu canoanele lasând un fals arhiereu să intre prin uşile împărăteşti?
V-aţi simţi confortabil ştiind că de 20 de ani sectanţii controlează majoritatea trusturilor de presă aşa – zis „creştine”, şi că atunci când aţi încerca să faceţi ceva, altcineva v-ar discredita încontinuu?
Poate că v-ar fi convenit ca în loc de Radio Trinitas să ascultaţi Radio Micul Samaritean.
V-aţi simţi bine ştiind că la toate aşa – zisele emisiuni despre credinţă, numele dumneavoastră este luat în râs şi personalitatea dumneavoastră este atacată cu cancan-uri ieftine fără acoperire?
P.S.: Se pare că desconsiderarea unei persoane pentru numele pe care îl poartă, catalogarea acestuia ca „nevolnic” şi crearea de supoziţii fără niciun fel de acoperire sunt caracteristice unei persoane „duhovniceşti”.
Susţinut de către noii legionari şi de către mari eretici, precum Guru Justin, Dan Ion Sile, Dan Păduche, Răzvan din Codru, Antiteu Bălan, proaspătul ziarist Claudiu Mai Târziu promitea să aducă un suflu nou în presa românească, fără însă a atenta la bunul simţ şi fără să părăsească credinţa ortodoxă. După aproape 20 de ani de la debutul său ziaristic, Claudiu Mai Târziu (sau Întârziatul, cum preferă să i se spună) riscă să fie mare dezamăgire. Acţiunile sale din ultima vreme şi mai ales postarea de astăzi de pe ereticul său blog, m-au făcut să îmi pun întrebarea din titlu.
Şi, după faptele sale, constat că, domnul Cladiu Mai Târziu crede în:
- puterea banului, pe care se străduieşte să-l scoată din revistele legionare şi „slabe” calitativ pe care le scoate, prin compromisuri cu Noua Dreaptă şi prin tot felul de învârteli;
- calendarul eretic pe stil vechi, pe care se străduieşte să îl impună în rândul prostimii care îi citeşte porcăriile (acest lucru îl face împreună cu bunul său amic, Dan Ion Sile care îşi publică la rându-i pe blog principiile stiliste idioate);
- comuniunea cu ereticii şi cu falşii arhierei (puteţi citi postările mele anterioare despre vizita la Petru Vodă a falsului arhiereu Olivian Pop Bindiu şi primirea acestuia cu fast arhieresc de către ereticul Guru Justin);
- comuniunea cu membrii MISA (majoritatea „monahilor” de la Petru Vodă sunt foşti sau actuali membrii MISA);
- falşii vestitori ai Apocalipsei (adeziunea la învăţăturile lui Dan Ion Sile);
- rebotezare (practică nouă adoptată de Guru Justin care îi rebotează pe cei ce vin la el pentru a-i scăpa de vrăji, devenind astfel o nouă Mama Omida);
- bigotism – care nu poate fi credinţă ortodoxă autentică;
- botulism (practica pur românească de „a pune botul” la ceea ce zice Nostradamusul ortodoxiei româneşti – Guru Justin);
- sfinţenia oaselor necanonizate (cele de genul oaselor putrezite ale lui Ilarion Argatu de la Boroaia);
- principii neo – protestante potrivit cărora Biserica nu are nevoie de ierarhie, fiecare creştin având „preoţie universală”;
- necesitatea aggiornamento-ului BOR cu sacrificarea învăţăturii de credinţă (vezi cazul atît de grăitor al vizitei lui Olivian Pop Bindiu la Petru Vodă cât şi introducerea în conştiinţa credincioşilor a unor practici oculte – clar – vederea sau vederea înainte);
Şi lista ar putea continua.
Acum, în ce nu crede Claudiu Mai Târziu?
În opinia mea, Claudiu Mai Târziu nu crede în:
- Dumnezeu – toate punctele enumerate mai sus nu pot coexista cu credinţa în Dumnezeu
- libertatea de expresie – consideră că cineva nu poate avea părere proprie, părerea sa având caracter de dogmă. De asemenea îngrădeşte dreptul cuiva de a purta un oarecare nume (puteţi citi postările lui în care mă denigra pentru că port numele Claudiu Devreme şi pentru faptul că am păreri personale)
- rolul preoţilor în Biserică. A fondat un For Ortodox Român, fantomă, fără niciun fel de binecuvântare arhierească şi luptă pentru laicizarea Bisericii. În cadrul acestui „for”, pantalonarii au tot felul de întâlniri dubioase care aduc mai mult a vechile întâlniri de partid.
Apropo, vreau să vă menţionez că nu am niciun amestec cu niciun preot de la vreo Facultate de Teologie din ţară. Iar dacă dumneavoastră vă mai credeţi încă în perioada comunistă ca să demaraţi anchete pe marginea unor păreri personale, este destul de grav. Parcă dumneavoastră mai acum câteva luni desconsideraţi pe turnătorii la Securitate. Suntem o societate liberă în care aşa cum dumneavoastră aveţi dreptul să îl discreditaţi pe Patriarhul României aşa am şi eu dreptul să vă discreditez pe dumneavoastră sau pe Justin Pârvu, pe care sincer îl consider jalnic. Dacă şi după ce a primit un eretic în mănăstire încă îl mai simpatizaţi, înseamnă că ori nu ştiţi în ce credeţi, ori sunteţi pus de cineva ca să faceţi asta.
Vă sugerez să postaţi pe blogul dumneavoastră o părere teologică despre vizita falsului arhiereu Olivian Pop Bindiu la Petru Vodă şi să îi cereţi lui Justin să dea o dezminţire „ca la carte”, nu jalnică precum cea de acum câteva zile. În duhul acelei întâlniri şi ca un om duhovnicesc ce doriţi să fiţi, puteţi să meditaţi la cuvintele Sfântului Apostol Pavel, care zice: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune” (I Cor 15, 33). Merită să amintim şi vorba din popor: „Spune-mi cu cine te întâlneşti ca să spun cine eşti....”
Îmi puteţi spune domnule Claudiu Mai Târziu de ce monahul Marcu pe care îl cunoaşteţi bine a murit la Mănăstirea Stihăstria şi nu la Petru Vodă şi de ce părintele Ştefan Marcu pe care, de asemenea , îl cunoaşteţi nu a vrut să pună piciorul în această mănăstire?
Spuneţi şi domnului Ciprian Mega cu care corespondaţi intens, spre „binele” Bisericii, că Părintele Gabor de la Bucureşti nu este cel care mi-a dat înregistrarea. Dacă are memoria aşa scurtă, domnul Mega, îi aduc aminte că materialul a fost difuzat pe National TV şi că scoaterea unei sigle de televiziune dintr-un filmuleţ sau poză nu este un lucru imposibil de făcut.
Dacă tot vă daţi cu presupusul despre anumite persoane pentru faptul că ar sta în spatele acestui blog, îmi daţi voie să îmi dau şi eu cu presupusul, şi, în spiritul libertăţii de exprimare, să afirm că faceţi parte dintr-o organizaţie care doreşte distrugerea Bisericii?
Nu vă simţiţi bine când alticineva are alte păreri decât ale dumneavoastră?
Nu vă simţiţi bine cănd cineva vă ia în râs munca pe care susţineţi că o faceţi cu profesionalism?
V-aţi simţi confortabil ştiind că cineva ar împărţii vederi cu imaginea dumeavoastră schimonosită? (Poate ne puteți spune cine a confecționat, imprimat și expediat prin poștă fotografia caricturizată a Prea Fericitului. Cunoaștem echipa și tipografia, dar și membrii grupului care au lucrat la aceasta. Numele lor cunoscute nouă pot fi pomenite la toate rugăciunile în public, inclusiv la Sf. Liturghie la Petru Vodă în momentul în care sunt atinse necanonic cu Sf. Potir capetele celor care le-au expediat prin poștă.)
V-aţi simţi confortabil ştiind că vă daţi de ceasul morţii ca să vă faceţi munca cum trebuie, iar cineva la celălalt capăt al ţării mătură pe jos cu canoanele lasând un fals arhiereu să intre prin uşile împărăteşti?
V-aţi simţi confortabil ştiind că de 20 de ani sectanţii controlează majoritatea trusturilor de presă aşa – zis „creştine”, şi că atunci când aţi încerca să faceţi ceva, altcineva v-ar discredita încontinuu?
Poate că v-ar fi convenit ca în loc de Radio Trinitas să ascultaţi Radio Micul Samaritean.
V-aţi simţi bine ştiind că la toate aşa – zisele emisiuni despre credinţă, numele dumneavoastră este luat în râs şi personalitatea dumneavoastră este atacată cu cancan-uri ieftine fără acoperire?
P.S.: Se pare că desconsiderarea unei persoane pentru numele pe care îl poartă, catalogarea acestuia ca „nevolnic” şi crearea de supoziţii fără niciun fel de acoperire sunt caracteristice unei persoane „duhovniceşti”.
joi, 21 mai 2009
Precizare pentru cei cu mintea chioară
Într-o recentă postare de pe blogul domnului Claudiu Târziu http://c-tarziu.blogspot.com/ datată 21 mai 2009, acesta se arată indignat că există un blog care i-a schimonosit numele.
Ţin să vă anunţ domnule Claudiu Târziu că m-a uimit reacţia dumneavoastră, care aduce mai degrabă a copil care a mâncat ciocolată fără voia părinţilor si fiind prins a zis: Nu eu mami, nu eu.
Blogul acesta este un blog personal al meu, Claudiu Devreme. Nu cred că mă puteţi acuza că aşa mă cheamă. Nici pe părinţii mei nu îi puteţi acuza că mi-au dat acest nume.
Consider că am dreptul la păreri personale vis a vis de virusul petruvodist care a împânzit biserica. Lumea a început să confunde astfel vrăjitoarea cu preotul zicând că unii preoţi sunt clarvăzători, a început să îl considere pe Guru Justin, noul Nostradamus. Vă sugerez de asemenea să nu îmi îngrădiţi dreptul la aceste păreri. Dacă vă simţiţi unul şi acelaşi cu persoana Claudiu Mai Târziu e numai problema dumneavoastră.
Ţin să vă anunţ domnule Claudiu Târziu că m-a uimit reacţia dumneavoastră, care aduce mai degrabă a copil care a mâncat ciocolată fără voia părinţilor si fiind prins a zis: Nu eu mami, nu eu.
Blogul acesta este un blog personal al meu, Claudiu Devreme. Nu cred că mă puteţi acuza că aşa mă cheamă. Nici pe părinţii mei nu îi puteţi acuza că mi-au dat acest nume.
Consider că am dreptul la păreri personale vis a vis de virusul petruvodist care a împânzit biserica. Lumea a început să confunde astfel vrăjitoarea cu preotul zicând că unii preoţi sunt clarvăzători, a început să îl considere pe Guru Justin, noul Nostradamus. Vă sugerez de asemenea să nu îmi îngrădiţi dreptul la aceste păreri. Dacă vă simţiţi unul şi acelaşi cu persoana Claudiu Mai Târziu e numai problema dumneavoastră.
luni, 30 martie 2009
Revista Rost – între minciună şi dezinformare
A apărut noul număr al Revistei Rost. Nu mai este o noutate faptul că această revistă ascunde în spatele biografiilor luminoase ale unor mărturisitori creştini atacuri dure la adresa Bisericii Ortodoxe Române şi a ierarhiei sale, venite din spaţiul neoprotestant .
Subiectele propuse nouă de autorii articolelor fac parte dintr-un spectru larg, fiind abordate teme care dau mărturie de caracterul sincretist al revistei. Astfel putem găsi de la informaţii legate de Sfântul şi Marele Post (într-un articol scris de Răzvan Codrescu), până la informaţii legate de Vladimir Voronin sau Barack Obama. Nu cred că există vreo legătură între cele două tipuri de articol.
Este oare îndreptăţit cineva care a măturat pe jos cu ierarhia Bisericii Ortodoxe Române şi cu adevăratele valori ortodoxe să scrie un articol despre Postul Mare? Nu numai că Răzvan Codrescu nu este indreptăţit să scrie aşa ceva, dar, mai mult, este o batjocoră că un om de o moralitate îndoielnică precum este dumnealui a îndrăznit să facă un asemenea lucru.
Numărul acesta este dedicat martirului nostru, Episcopul Grigorie Leu. Personal, apreciez faptul că acesta nu a fost uitat. Dar cum aminteam mai sus, este ruşinos că un martir al neamului românesc este folosit drept „paravan” într-o revistă, pentru articole anarhice şi politice. E bine să ne amintim faptul că puterea lumească l-a martirizat pe Episcopul Grigorie Leu şi cred eu că era cazul ca măcar în acest număr părerile politice ale unora să nu fie incluse. Ceea ce este şi mai penibil este că însuşi o rudenie a episcopului martir, pe nume Paul Leu nu se fereşte să intre şi el în această caracatiţă veninoasă antiierarhică, etichetând ierarhii ca fiind „colaboraţionişti”, fără ca să aducă măcar un argument în acest sens. Lipsa valorii ştiinţifice a respectivului articol dă de gândit. Nu contestă nimeni faptul că Paul Leu cunoaşte anumite lucruri în calitate de urmaş al episcopului, dar faptul că foloseşte la notele bibliografice cărţi interpretabile din punct de vedere ştiinţific, este regretabil. Din câte ştiam eu un vrednic părinte al cărui nume nu îl voi menţiona, s-a ocupat îndeaproape de viaţa episcopului Grigorie Leu, elaborând o teză de doctorat despre marele ierarh, lucrare, de altfel, publicată şi până acum neegalată din punct de vedere ştiinţific. Nici măcar un rând din teza acestui vrednic părinte nu este amintit ca notă în cadrul articolului respectiv. În poza de pe copertă episcopului Grigorie Leu i s-a adăugat pe camilafcă o cruce. Acesta nu a fost mitropolit. Totuşi luând în considerare „duhul libertin” al revistei Rost, ne putem aştepta ca în viitorul număr să îi modifice culoarea reverendei din negru în alb.
Revista Rost mai conţine un amplu articol despre codul de bare, pe care îl identifică cu cifra 666. Din fotografiile de mai jos puteti observa că aceeaşi revistă care incriminează codul de bare are pe spatele ei.....ce credeţi?......un cod de bare. Pe mine, în calitate de simplu credincios, mă duce în eroare faptul că în aceeaşi revistă apare de două ori codul de bare: prima dată incriminat, a doua oară tolerat. Nu imi aduc aminte ca în „Ziarul Lumina”, cotidianul atât de stigmatizatei Patriarhii, să apară acelaşi lucru, sub două abordări opuse şi duplicitare.
Subiectele propuse nouă de autorii articolelor fac parte dintr-un spectru larg, fiind abordate teme care dau mărturie de caracterul sincretist al revistei. Astfel putem găsi de la informaţii legate de Sfântul şi Marele Post (într-un articol scris de Răzvan Codrescu), până la informaţii legate de Vladimir Voronin sau Barack Obama. Nu cred că există vreo legătură între cele două tipuri de articol.
Este oare îndreptăţit cineva care a măturat pe jos cu ierarhia Bisericii Ortodoxe Române şi cu adevăratele valori ortodoxe să scrie un articol despre Postul Mare? Nu numai că Răzvan Codrescu nu este indreptăţit să scrie aşa ceva, dar, mai mult, este o batjocoră că un om de o moralitate îndoielnică precum este dumnealui a îndrăznit să facă un asemenea lucru.
Numărul acesta este dedicat martirului nostru, Episcopul Grigorie Leu. Personal, apreciez faptul că acesta nu a fost uitat. Dar cum aminteam mai sus, este ruşinos că un martir al neamului românesc este folosit drept „paravan” într-o revistă, pentru articole anarhice şi politice. E bine să ne amintim faptul că puterea lumească l-a martirizat pe Episcopul Grigorie Leu şi cred eu că era cazul ca măcar în acest număr părerile politice ale unora să nu fie incluse. Ceea ce este şi mai penibil este că însuşi o rudenie a episcopului martir, pe nume Paul Leu nu se fereşte să intre şi el în această caracatiţă veninoasă antiierarhică, etichetând ierarhii ca fiind „colaboraţionişti”, fără ca să aducă măcar un argument în acest sens. Lipsa valorii ştiinţifice a respectivului articol dă de gândit. Nu contestă nimeni faptul că Paul Leu cunoaşte anumite lucruri în calitate de urmaş al episcopului, dar faptul că foloseşte la notele bibliografice cărţi interpretabile din punct de vedere ştiinţific, este regretabil. Din câte ştiam eu un vrednic părinte al cărui nume nu îl voi menţiona, s-a ocupat îndeaproape de viaţa episcopului Grigorie Leu, elaborând o teză de doctorat despre marele ierarh, lucrare, de altfel, publicată şi până acum neegalată din punct de vedere ştiinţific. Nici măcar un rând din teza acestui vrednic părinte nu este amintit ca notă în cadrul articolului respectiv. În poza de pe copertă episcopului Grigorie Leu i s-a adăugat pe camilafcă o cruce. Acesta nu a fost mitropolit. Totuşi luând în considerare „duhul libertin” al revistei Rost, ne putem aştepta ca în viitorul număr să îi modifice culoarea reverendei din negru în alb.
Revista Rost mai conţine un amplu articol despre codul de bare, pe care îl identifică cu cifra 666. Din fotografiile de mai jos puteti observa că aceeaşi revistă care incriminează codul de bare are pe spatele ei.....ce credeţi?......un cod de bare. Pe mine, în calitate de simplu credincios, mă duce în eroare faptul că în aceeaşi revistă apare de două ori codul de bare: prima dată incriminat, a doua oară tolerat. Nu imi aduc aminte ca în „Ziarul Lumina”, cotidianul atât de stigmatizatei Patriarhii, să apară acelaşi lucru, sub două abordări opuse şi duplicitare.
vineri, 27 martie 2009
MONAHII SE SUPUN JURISDICŢIEI IERARHIEI BISERICEŞTI - Canonul 4 - Sinodul 4 Ecumenic
"Cei ce cu adevărat şi fără prihană (curat) petrec viaţa cea singuratică, să fie învredniciţi de cinstea cuvenită. Dar fiindcă unii, folosind chipul monahal cu făţărnicie, tulbură bisericile şi treburile politice, pribegind cu nepăsare prin cetăţi, ba purtându-se cu gândul să-şi întemeieze lor şi mănăstiri, s-a părut (sinodului) ca nimeni şi nicăieri să nu zidească sau să ridice mănăstire sau casă de rugă (biserică) fără învoirea episcopului cetăţii.
Iar cei ce trăiesc viaţa monahală fie în oricare cetate, fie la ţară, să se supună episcopului şi să păzească liniştea şi să petreacă numai în post şi rugăciune, rămânând neîncetat în locurile în care au fost rânduiţi; să nu tulbure nici treburile (lucrurile) bisericeşti, nici cele ale vieţii obşteşti (lumeşti), nici să nu se amestece în ele părăsindu-şi mănăstirile lor, fără numai dacă ar fi rânduiţi de către episcopul cetăţii, pentru vreo trebuinţă strâmtorătoare (arzătoare). Iar în mănăstiri să nu se primească nici un sclav (rob) pentru a se face monah, fără învoirea stăpânului său. Iar cel ce ar călca această orânduire (hotărâre) a noastră, orânduim să fie afurisit (excomunicat), pentru ca să nu se hulească numele lui Dumnezeu. Iar episcopul cetăţii trebuie să poarte grijă trebuitoare mănăstirilor." (Canonul 4 al Sinodului 4 Ecumenic - Extras din "Canoanele Bisericii Ortodoxe" - colecţie alcătuită de Arhid. prof. univ. dr. Ioan Floca, Sibiu, 1991, pag. 76)
În "duhul" canonului de mai sus oamenii inteligenti şi cu frică de Dumnezeu sunt invitaţi să mediteze la imaginea de mai jos. Pentru mărirea imaginii dati un simplu click pe ea.
Iar cei ce trăiesc viaţa monahală fie în oricare cetate, fie la ţară, să se supună episcopului şi să păzească liniştea şi să petreacă numai în post şi rugăciune, rămânând neîncetat în locurile în care au fost rânduiţi; să nu tulbure nici treburile (lucrurile) bisericeşti, nici cele ale vieţii obşteşti (lumeşti), nici să nu se amestece în ele părăsindu-şi mănăstirile lor, fără numai dacă ar fi rânduiţi de către episcopul cetăţii, pentru vreo trebuinţă strâmtorătoare (arzătoare). Iar în mănăstiri să nu se primească nici un sclav (rob) pentru a se face monah, fără învoirea stăpânului său. Iar cel ce ar călca această orânduire (hotărâre) a noastră, orânduim să fie afurisit (excomunicat), pentru ca să nu se hulească numele lui Dumnezeu. Iar episcopul cetăţii trebuie să poarte grijă trebuitoare mănăstirilor." (Canonul 4 al Sinodului 4 Ecumenic - Extras din "Canoanele Bisericii Ortodoxe" - colecţie alcătuită de Arhid. prof. univ. dr. Ioan Floca, Sibiu, 1991, pag. 76)
În "duhul" canonului de mai sus oamenii inteligenti şi cu frică de Dumnezeu sunt invitaţi să mediteze la imaginea de mai jos. Pentru mărirea imaginii dati un simplu click pe ea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)